Pentru multi cinefili, Diligenta continua sa ramana westernul prin excelenta, pentru caJohn Ford izbuteste sa adune intr-o singura opera toate motivele fundamentale ale filmelor despre Vestul Salbatic, reusind, totodata, ceea ce multi nu ar fi crezut ca se va intampla: westernul sa se transforme intr-un gen de film serios. Practic,Stagecoach reprezinta momentul in care toate tendintele se echilibreaza, creand sablonul pentru toate westernurile de pana la Sergio Leone si Sam Peckinpah, care vor avea curajul de a reinventa genul. Stagecoach mi se pare si dupa saptezeci si unu de ani un film fara greseli, fiind chiar si dupa cateva vizionari la fel de incarcat de suspans. Si Orson Welles a crezut acelasi lucru, iar pentru a afla secretul lui John Ford, regizorul a urmarit filmul de peste patruzeci de ori in timpul realizarii capodoperei sale,Citizen Kane. Diligenta nu este doar un punct de maxima importanta in istoria evolutiei celei de-a saptea arte, ci si inceputul unei fructuoase colaborari dintre regizorul John Ford si starul John Wayne, care, la acea vreme, desi avea saptezeci si noua de aparitii in diferite filme, nu era nicidecum o mare vedeta, Stagecoach fiind punctul de cotitura al carierei sale, precum si momentul primei sale aparitii cu celebra palarie pe care avea sa o poarte pana la realizarea filmului Rio Bravo, in 1959.

In micutul orasel Tonto, situat in Arizona, diligenta este gata sa plece. Sase oameni vor fi pasageri ai acesteia, fiecare avand treburi mai mult sau mai putin importante in Lordsburgh. Intr-o lunga expozitiune, John Ford ne prezinta personajele, astfel incat spectatorul cunoaste detalii importante despre fiecare in parte. Doctorul Boone (Thomas Mitchell), de exemplu, este un doctor, insa are viciul alcoolului, fiind mai mereu beat. Dallas (Claire Trevor) este o senzuala femeie alungata din oras de un comitet de femei puritane care se tem ca barbatii lor vor avea de-a face cu frumoasa blonda. Domnul Peacock, confundat cu un pastor, este, de fapt, un vanzator de bauturi fine, motiv pentru care va castiga rapid prietenia betivului Boone. Ceilalti pasageri sunt o femeie insarcinata plecata in cautarea sotului, un capitan in armata ameriana, Hatfield, un cartofor de prima clasa, iar ultimul, Ringo Kid (John Wayne), un bandit renumit, prins si acum transportat de seriful Curly spre inchisoare. Calatoria se desfasoara sub spectrul amenintarii unui atac din partea Pieilor Rosii, indienii condusi de temutul Geronimo. De-a lungul calatoriei personajele au prilejul de a se cunoaste mai bine, mai ales ca amenintarea planeaza deasupra tuturor. Ringo se indragosteste de Dallas, doamna Mallory naste intr-un han detinut de un mexican, iar in momentul asteptatei scene a atacului, fiecare da dovada de eroism. La destinatie, dupa momentul Geronimo, va avea loc inca o infruntare, Ringo Kid cautand sa-si razbune fratele ucis de membrii gastii Plummer.

Temele specifice lui John Ford sunt supuse, in Stagecoach, unei probe de virtuozitate a stilului, regizorul obtinand chiar o poetica a textului cinematografic, lucru destul de greu daca ne gandim ca westernul, in 1939, era un gen mort, fapt datorat tocmai unei epuizari a mijloacelor de expresie. Ca orice western, Stagecoach nu se desparte in nicio clipa de faptele istorice, regizorul imprimand un stil documentar filmarii, primele scene avand chiar valoare de reportaj. Cel mai interesant este faptul ca intriga lanseaza doua posibile deznodamanturi, aducand in scena posibilul atac al indienilor condusi de Geronimo, dar si misiunea personala de razbunare a lui Ringo Kid, a carei aplicare depinde strict de succesul impotriva Pieilor Rosii. Diligenta cumuleaza, rand pe rand, caracteristicile de western clasic: suprematia americanilor in fata indienilor, precum si o interferenta bine-rau la toate nivelurile. Asa cum vom vedea si in The Searchers, o alta capodopera a genului, pentru John Ford, stilul este actiunea, astfel caStagecoach, la fel ca si filmul mai devreme amintit, prezinta toate caracteristicile unui roman total.